Exact cu trei luni in urma, pe 27 octombrie 2010, a venit pe lume puiul nostru de om, Beatrice Maria, sau simplu Beu, strumf, gogosar, tupi-tup, mormulea, grasunica… cum ne place noua sa-i spunem.
Nu gasesc cuvintele necesare si nici nu cred ca mi-ar fi suficiente, ca sa descriu cata bucurie mi-a adus acest ingeras, nu pot sa-mi imaginez ca exista ceva mai frumos pe lume decat un pui de om, care iti ofera cel mai frumos si mai sincer zambet, in fiecare dimineata.
O iubim si suntem topiti dupa mica noastra boaba de Bob si Mihaela!
Ieri am implinit 28 de saptamani, de sarcina si am fost sa ne vedem si cu d-na Dr., care se ocupa de noi. Se pare ca am inceput sa am unele contractii,dar cu mai multa grija si atentie din partea mea, speram ca totul va fii bine. Ingerasul meu se dezvolta perfect avand deja o greutate de 1346gr. E adorabila, cum incepe sa loveasca, de fiecare data cand ne aude vorbind. Incet, incet ziua cand imi voi tine ingerasul in brate, e tot mai aproape!
Daca e ceva, ce-mi va lipsi dupa nastere,este cu siguranta vorba despre toate tumbele si miscarile, pe care le face zi de zi, ingerasul meu.
PS:Mami,fac si eu ce pot!
cu drag, Bebita!
Pe data de 01.07.2010, mi-am vazut din nou ingerasul, intr-o ecografie 4D. Nu cred ca sunt cuvinte suficiente ca sa exprim ceea ce am simtit, nu cred ca exista fericire mai mare decat aceea de a vedea cum in burtica ta, de-a lungul celor noua luni de sarcina, creste un sufletel de om, ingerasul tau, pt care o sa lupti ca sa-l feresti de toate primejdiile, sa-i oferi liniste si mai presus de orice sa-l iubesti cu toata fiinta ta.
I-am ascultat inimioara, are 145 de batai pe minut, dupa cum zicea d-na Dr., mai apoi i-am vazut piciorusele, manutele si nu in ultimul rand o ureche mare, cu care din luna aceasta de sarcina, stiu ca poate chiar sa-mi auda si mai tarziu sa-mi recunoasca vocea, si zic doar o ureche pentru ca mica mea strengarita a stat cu spatele la noi, si nu am putut sa-i vedem fata decat din profil. Doamne, e atat de micuta si de fragila! Nu mai pot de dragul ei, si stiu ca va fii cel mai iubit ingeras si ca vom fii cele mai fericite fete din lume, pentru ca ne vom avea una pe cealalta. Parca dintr-o data viata mea a inceput sa aiba un rost. Nu stiu daca voi fii o mama perfecta, dar nici nu cred ca mi-am propus asta. Cred ca totul e destul de relativ in meseria de mama, si ca fiecare dintre noi face ce stie mai bine si ce poate pentru ingerasul ei. Rezultatele se vor vedea peste ani, cand ingerasul de azi, va deveni adultul de maine. Dar cum pana atunci mai este cale lunga, eu o sa ma bucur, de frumusetea momentului, de miscarile bebitei mele de zi cu zi, de cartile pe care o sa i le citesc si de bucuria care-mi umple sufletul, cand ma gandesc ca nu peste mult timp, o sa-mi tin ingerasul in brate. Te iubesc, pui de om!
