Archive for May 14th, 2010
14
Stiu ca poate suna ca un cliseu, dar pentru mine e inca o dovada in plus ca o reactie de moment nu inseamna neaparat ca ai luat si cea mai buna decizie. Sunt un om destul de singuratic, care nu suporta singuratatea, suna aiurea, dar asa e, nu ma atasez de oricine si nu suport deloc sa stau singura, de aceea am foarte putini prieteni si mi-am “sufocat” efectiv partenerul. Imi pare foarte rau, dar cateodata regretele sunt totusi prea tarzii. Singurul motivul pentru care am ajuns o persoana destul de greu de suportat, e pentru ca m-am lasat coplesita de prea multe dureri din trecut, si am uitat efectiv ca mai exista si un prezent.
Din pacate cei din jurul meu nu sunt vinovati pentru momentele de suferinta din viata mea, si facandu-le viata lor amara nu mi-o imbunatatesc pe a mea, ci din contra, raman tot mai singura pe zi ce trece… Nu pot sa cred ca cineva ajunge sa devina dependent de suferinta. Motivul pentru care am scris eu toate astea aici de fapt e unul singur, MA OMOARA SINGURATATEA. Dupa o perioada de o luna de zile in care am impartit casa cu niste prieteni, chestie care l-a inceput m-a deranjat pentru ca urma sa mi se invadeze spatiul meu personal, astazi mi-as fi dorit sa ma duc oriunde altundeva, numai ACASA NU. De ce? Pentru ca e cea mai goala si mai trista casa. 
Stiti, ma gandesc, ca de fapt nu suntem niciodata nefericiti, atat timp cat inca mai sunt oameni care tin la noi, care iti pun la dispozitie un umar pe care sa plangi, care iti inlocuiesc la un moment dat si un parinte, o sora, care PUR SI SIMPLU sunt acolo, cand tu esti jos si crezi ca nu mai e nimic pentru care sa te ridici. Intotdeauna mi-am dorit un sufletel langa mine, un catelus, o pisicuta dar asta pana acum cand sufleteul e in burtica mea. Be e singurul care ma face sa-mi doresc sa lupt, pentru ca-l iubesc si vreau sa-i ofer tot ce-i mai bun si mai frumos pe lume. Ma gandesc doar la zambetele care se vor auzi in casa mea, dupa nasterea lui si asta imi umple inima de bucurie! 
