Mihaela'S blog

Archive for March, 2010

Hey, bine v-am gasit! Sa va povestesc despre prima mea fapta buna:  la prima ora a diminetii burtica mea spatiala, a intrat in miscare, am mers cu un trenulet cateva statii pana cand la un moment dat ne-am oprit, cred au ca ajunsesem la destinatie, am alergat de colo-colo, pana m-am ametit de tot si mi-am zis sa ma relaxez nitel, dar inainte… mi-am facut niscaiva curatenie la locul de munca. A inceput chiar sa-mi placa, s-ar putea sa o fac tot mai des de acum inainte.

Trebuie sa recunosc, e placut sa te relaxezi!    Pup pe toti, BE!

P.S: Cineva incearca sa ma saboteze, cu doua chestii, numite bratari antiemetice! Nu inteleg, de ce!…

Calatoria mea spatiala a inceput fara evenimente majore.  Totul decurge normal, cu cateva greturi mici pe ici pe colo, cu care o mai chinui pe mamica mea, deh sunt si eu incepator in ale pilotatului, deci va rog, putina intelegere stimati bloggeri.

Space the final frontier…

Povestea mea ar putea incepe si asa! Nu cred ca m-am prezentat, mi se spune simplu Be, de la bebe, daca e sa-l citez pe tatal meu, Bob (personajul, despre care vi se spunea, ca o sa tot auziti, pe acest blog), si mi-am facut aparitia pe planeta voastra acum vreo 6 saptamani. De ce am inceput eu atat de SF, istorioara mea, e simplu, parintii mei adora acest gen, mamica mea e fan Stargate, taticul citeste pe toaleta multe carti SF, iar eu m-am trezit in aceasta nava numita burtica spatiala, din care m-am hotarat  sa va scriu cate un mic jurnal al trairilor mele, sa tot fie vreo lunga perioada de timp, din cate am auzit si eu, cam noua luni de zile.

Deci cum ar incepe orice capitan, asta dupa ce se aseaza confortabil la bordul navei sale Start the engines…

Remediul pentru plictiseala, mai ales cand ai un program de 8-9 ore, intr-o farmacie, recomand Diggy Dex ft. Eva de Roovere: Slaap lekker!

Am descoperit o altfel de cafenea, in care te simti si esti tratat intr-un mod cu totul deosebit de alte cafenele cu pretentii din Bucuresti. Desi este situata intr-o cladire de trista amintire, fosta cladire a Securitatii, adica Directia 5, de cand intri esti primit cu un zambet cald sau poate chiar cu un cadou, foarte simpatic de altfel.

Evident ca pe langa zambetul cald de primire, se poate bea acolo o cafea extraordinara si tot felul de limonade fancy. Proprietarii sunt se pare foarte constienti de locatia cafenelei, asa ca au pus pe pereti poze enorme cu scenele revolutiei, asta pentru a sterge parca amintirea neplacuta pe care acest loc o provoaca acelora care mai stiu cate ceva despre ce se petrecea in aceea cladire inainte de 1989.

Cam atat despre I.O, asa se numeste cafeneaua, si nu nu sunt unul dintre patronii cafenelei, pur si simplu imi place cafeaua si cafeneaua aceasta, si am vrut sa impartasesc si cu voi acest lucru.

Spun asta, pentru ca sunt incepatoare in muuulte lucruri. Unul dintre ele este bloggingul. Cu siguranta stiti si voi cum e sa fii incepator.  Va amintiti de prima ora de condus? Dar de prima scufundare sau saritura cu parasuta? Ei bine, asa ma simt si eu acum. Dar ma tratez, in timp real.

Ca tot am vorbit despre condus, trebuie sa va spun ca ma pregatesc sa mai fac un prim pas: adica sa fac scoala de soferi. Acuma…. prietenele spun ca pe diesel e mai usor, Bob (un personaj despre care voi mai scrie) zice ca nu-i adevarat. Voi ce credeti? Ca la ora asta sunt confuza…

Ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca mi-ar placea sa conduc masinuta albastra de mai sus!